própriu

própriu
adj. m. [-priu pron. -prìu], art. própriul, pl. próprii, art. própriii (sil. -pri-ii); f. sg. próprie (sil. -pri-e), art. própria (sil. -pri-a), g.-d. art. própriei, pl. próprii, art. própriile (sil. -pri-i-)

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • propriu — PRÓPRIU, IE, proprii, adj. 1. Care aparţine în mod exclusiv cuiva; personal. ♢ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei fiinţe spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinţe din aceeaşi categorie şi care se scrie cu… …   Dicționar Român

  • Liste des duchés de France — Cet article reprend la liste des duchés français du début de la féodalité au IXe siècle à la fin de la monarchie française au XIXe siècle. Sommaire 1 Historique 2 Duchés médiévaux …   Wikipédia en Français

  • specific — SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – fr. spécifique. Trimis de pan111, 08.07.2004. Sursa: DLRM  SPECÍFIC2, Ă, specifici, e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau …   Dicționar Român

  • Duc — Cet article concerne le titre de noblesse. Pour les autres significations, voir Duc (homonymie). Représentation héraldique de la couronne ducale. Un duc, d …   Wikipédia en Français

  • impropriu — IMPRÓPRIU, IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius. Trimis de… …   Dicționar Român

  • personal — PERSONÁL, Ă, personali, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care aparţine unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ♢ Legături personale = legături de prietenie.… …   Dicționar Român

  • social — SOCIÁL, Ă, sociali, e, adj. 1. Creat de societate, propriu societăţii; care este legat de viaţa oamenilor în societate, de raporturile lor în societate sau faţă de societate; care priveşte societatea omenească. 2. Propriu unui anumit tip de… …   Dicționar Român

  • antonomază — ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s.f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase. Trimis de ana zecheru, 13.09 …   Dicționar Român

  • figurat — FIGURÁT, Ă, figuraţi, te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Întrebuinţat cu alt înţeles decât cel obişnuit, propriu, de obicei pentru obţinerea unor efecte stilistice. ♢ (Substantivat, n.) La figurat = într un sens deosebit de …   Dicționar Român

  • lunar — LUNÁR, Ă, lunari, e, adj. 1. Referitor la intervalul de timp de o lună (II); (şi adv.) care se produce sau apare o dată pe lună; mensual. 2. (Rar) Propriu lunii (I), de lună, ca luna (de luminos, de feeric etc.). – Din fr. lunaire, lat. lunaris.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”