propriu — PRÓPRIU, IE, proprii, adj. 1. Care aparţine în mod exclusiv cuiva; personal. ♢ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei fiinţe spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinţe din aceeaşi categorie şi care se scrie cu… … Dicționar Român
Liste des duchés de France — Cet article reprend la liste des duchés français du début de la féodalité au IXe siècle à la fin de la monarchie française au XIXe siècle. Sommaire 1 Historique 2 Duchés médiévaux … Wikipédia en Français
specific — SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – fr. spécifique. Trimis de pan111, 08.07.2004. Sursa: DLRM SPECÍFIC2, Ă, specifici, e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau … Dicționar Român
Duc — Cet article concerne le titre de noblesse. Pour les autres significations, voir Duc (homonymie). Représentation héraldique de la couronne ducale. Un duc, d … Wikipédia en Français
impropriu — IMPRÓPRIU, IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius. Trimis de… … Dicționar Român
personal — PERSONÁL, Ă, personali, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care aparţine unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ♢ Legături personale = legături de prietenie.… … Dicționar Român
social — SOCIÁL, Ă, sociali, e, adj. 1. Creat de societate, propriu societăţii; care este legat de viaţa oamenilor în societate, de raporturile lor în societate sau faţă de societate; care priveşte societatea omenească. 2. Propriu unui anumit tip de… … Dicționar Român
antonomază — ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s.f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase. Trimis de ana zecheru, 13.09 … Dicționar Român
figurat — FIGURÁT, Ă, figuraţi, te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Întrebuinţat cu alt înţeles decât cel obişnuit, propriu, de obicei pentru obţinerea unor efecte stilistice. ♢ (Substantivat, n.) La figurat = într un sens deosebit de … Dicționar Român
lunar — LUNÁR, Ă, lunari, e, adj. 1. Referitor la intervalul de timp de o lună (II); (şi adv.) care se produce sau apare o dată pe lună; mensual. 2. (Rar) Propriu lunii (I), de lună, ca luna (de luminos, de feeric etc.). – Din fr. lunaire, lat. lunaris.… … Dicționar Român